Calificat de Soljenițîn – cel care a realizat cel mai cuprinzător inventar al ororilor Gulagului – drept “cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”, pe care nu o identifica în arealul sovietic, ci în experimentul Pitești, acest tragic episod al comunismului românesc iată că produce și astăzi un incredibil spectacol al efectului DIN PREZENT al spălării creierelor.

Vezi:

SAM_9_20_2019 , 11_47_34 AM

Vidare care, firește, provine dintr-o altă “sursă’’ decît cea a unei ideologii sau practici a ocupantului, și în care, în secvența istorică de odinioară, ‘’elevii” (români) și-au întrecut “profesorii” (sovietici) în exersarea ororii. Dincolo de prostia cruntă, dar și de ticăloșia însoțită de nevoia (evidentă) de a incita, pentru a atrage atenția – pe care altminteri nu le-ar acorda-o nimeni – a unor tineri rătăciți, simpla căutare a cîtorva evidențe privitoare la cine pot fi acești oameni care trăiesc în Romania reală de azi ne arată ca această “comunitate” (pe Facebook) are 5636 de persoane (cu siguranță, cifră ‘’îngroșată” prin  mijloace ‘’specifice’’, dar dincolo de asta, negreșit ramîn măcar cîteva sute) care o ‘’apreciază”, sute de like-uri la postări, o anumita vivacitate care sugerează că nu avem doar un caz de patologie individuală. Faptul că la 30 de ani de la Revoluția din 1989 se poate ca unul dintre cele mai împovărătoare și neasumate societal episoade traumatice ale comunismului românesc să producă o asemenea “coagulare” indică și reușita unor politici ale uitării, pe care toți cei care s-au perindat în spațiul politic post-comunist le-au promovat sau, măcar, le-au consimțit. Iar din această pastă de tăcere și ignoranță se pot naște, din nou și din nou, cu complicitatea noastră tăcută și iată, mai curînd decît ne-am aștepta, cei mai înfricoșători monștri: mutanții fără trecut, fără memorie, fără rădăcini, care se “avîntă’’ imbecil spre un nou ‘’viitor de aur”, manevrați îndemînatec de cei care, înainte și după 1989, au avut (si vor avea!) ”grijă” de noi…

Publicitate