Decalog pentru redescoperirea zborului

 

1. Trăieşte pentru a iubi.

 

2. Iubeşte cu toată fiinţa ta, sau nu iubi deloc.

 

3. Iubirea e neîntreruptă acţiune. Cine şi-o închipuie ca o revelaţie încremenită se înşeală şi se va pierde.

 

4. Iubind, caută să fii mereu mai bun; iubirea să-ţi fie izvorul în care, clipă de clipă, sinele tău să se scalde pentru a se curăţa.

 

5. Iubind, descoperă dreapta măsură: nu judeca pe alţii înainte de a te judeca pe tine, înţelege că toate sunt trecătoare, doar căldura mîinii şi a sufletului celui drag te va însoţi dincolo de ele.

 

6. Iubind, rîvneşte neobosit a afla cît mai mult. Călătoreşte prin lumile care ţi se înfăţişează, aspiră la lumi noi, nelocuite încă, dar toate făptuieşte-le cu gîndul la semenii tăi. Orice căutare care nu se întoarce către oameni, pentru a-i ilumina şi îmbogăţi, e stearpă şi trădătoare.

 

7. Iubind, dăruieşte mereu viaţă. Un copil, o floare sădită în grădină, un om vindecat de o boală grea, hrana oferită inimii celui obosit de îndoieli, gîndul pătrunzător spiritului atins de sfîrşeală sunt singurele în stare să învingă toate cruciadele întunericului.

 

8. Iubirea e deschidere. Cine se ascunde iubind într-o odaie, închizînd temător ferestrele şi porţile, se închide înlăuntrul unei iluzii. Căci nu iubeşti o îngemănare de sînge şi carne în cel drag, ci lumea întreagă, cu tot ce este bun sau rău în ea, viaţa care l-a născut, cerul şi pămîntul necuprins care îl adăpostesc şi care acum, cu-adevărat, te cheamă. Iar acela care nu va pătrunde această înţelegere, să se apuce mai bine de negustorie.

 

9. Iubind, să nu trădezi nicicînd. Fii mai întîi cinstit cu tine, nu înşela idealurile tale, urmează-ţi stăruitor drumul. Cere mereu mai mult. Nu te mulţumi cu jumătăţi de suflet sau de speranţă. Căci în tot ceea ce credem şi în tot ceea ce simţim orice cîntărire va fi întotdeauna scăzătoare.

 

10. Şi mai presus de toate află că iubind zborul tău se va înălţa necontenit spre tărîmuri nebănuite, mereu mai pline de lumină şi taină. Iar dacă, totuşi, zborul se va frînge, vor rămîne… un copil, o floare sădită în grădină, un om care se bucură din nou de primăvară, o inimă înfrăgezită, un spirit despovărat, lumea întreagă, cu tot ce este bun şi rău în ea, şi, mai ales, căldura mîinii şi a sufletului celui drag…

 

 

                                                                                                                            Alin, 1993