Rainer Maria Rilke ///
Dumnezeu vorbește fiecăruia…
–––––––––––––––––––––––––––––––
Dumnezeu vorbește fiecăruia numai înainte de a-l face,
atunci se duce cu el tacînd afară din noapte.
Dar cuvintele, înainte ca fiecare să înceapă,
aceste noroase cuvinte, sunt:
Trimis afară de simțurile tale,
du-te pîna la marginea dorului tău;
dă-Mi veșmînt.
În dosul lucrurilor să crești ca un foc,
ca umbrele lor, întinse,
sa Mă acopere mereu întreg.
Lasă să ți se întîmple orice: frumusețe și spaimă.
Trebuie numai sa mergi: nici un sentiment nu este cel mai depărtat.
Nu te lăsa despărțit de Mine.
Aproape este țara
pe care ei o numesc viață.
Ai s’o recunoști
după gravitatea ei.
Dă-Mi mîna.
Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.
Aş vrea să-ţi scriu cu mîna mea aceasta
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră
Pe care le-nţelege numai dorul.
Aş vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Cînd nu mai poţi nici spune şi nici plînge
Să simţi inima mea ca pe a ta…
Versuri de Părintele Savatie Baștovoi
Savatie Bastovoi
Ce frumusete de poezie