Gestul președintelui Iohannis de a accepta (fără nici o condiționare!) nominalizarea lui V. V. Dăncilă înclină să închidă jocul politicii autohtone pentru o perioadă de cel puțin 6 luni, dezamăgește și descumpănește profund acea Românie (mai) activă și responsabilă, care se presupunea că ar fi baza sa electorală și agentul unei schimbări pentru mîine. E de neînțeles în chip rațional decizia sa de a consimți la această ”soluție”, care poate să se bizuie pe o serie de considerente tactice, dar eșuează lamentabil dintr-o perspectivă strategică. Pe scurt, orice alt scenariu viitor care ar fi pornit de la refuzul de astăzi ar fi fost mai puțin costisitor și ar fi consolidat poziția pe termen mediu și lung a lui Iohannis și a României pe care ar (mai) fi putut-o reprezenta. E inexplicabilă orbirea consilierilor formali și informali ai președintelui (unii cu adevărat competenți și avizați), care nu i-au înfățișat consecințele erorii de astăzi.

Cîteva concluzii de etapă:

–          avem un președinte care și-a confirmat apartenenta la o ”ligă mică” a politicii, care în cel mai bun caz va reprezenta, la următoarele alegeri, ca mai mereu în celelalte cicluri electorale, ”varianta mai puțin rea”, nicidecum soluția pozitivă;

–          avem o opoziție incapabilă să vină cu o soluție unitară și credibilă de premier, chiar dacă tehnic dificil de agregat, dar care simbolic era foarte important acum să fie afirmată;

–          avem un partid de guvernămînt care dovedește cu asupra de măsură, după ”soluția” (penibilă!) Tudose, că prăbușirea poate avansa fără limite, că prin ei se poate mereu și mai rău, și că nu mai există un prag al conștientizării derizoriului și inadecvării;

–          avem o logică instituțională implicită de tip haită în funcționarea partidului celui mai puternic din România, care nu mai e ghidată de nici o umbră de raționalitate, meritocrație și bun-simț și în care singurul imperativ este căpătuirea prin capturare a tot ce mai poate fi, încă, prăduit;

–          avem o societate civilă care protestează emoțional și creativ, dar care e cvasi-incapabilă să susțină articulat o construcție politică alternativă la actual establishment, si care în ziua votului, în mare măsură, – întrucît ”oferta politică este dezamăgitoare” – preferă să meargă la Mall;

–          avem un viitor care începe, tot mai strident, să semene cu… trecutul. Sau poate…