Se cade să se vindecăm de iluziile ce pot fi hrănite, uneori, de către o mare emoție, cum a fost cea experimentată în ultimele săptămâni. Căci în spatele acestei emoții consumate rămîne o Românie reală care, ca pondere electorală, este chiar mai consistentă decît cea febrilă, creativă, spontană, exigentă, care am descoperit-o în piețele publice ale marilor orașe, unită în revolta împotriva iraționalității și cinismului guvernanților. Desigur, mereu în istorie schimbarea este indusă de o minoritate activă, ce poate să fie coagulată și de către o emoție intensă. Dar în absența unei construcții pragmatice a unei platforme politice alternative, de jos în sus, care să capitalizeze acest uriaș rezervor de speranță și așteptare pentru ”un alt fel de politică la români”, și care ar putea iniția resetarea scenei politice autohtone, toate aceste ”victorii de etapă” (precum înlăturarea ordonanței) se vor pulveriza. În fapt, ”cealaltă” Românie (o voi numi convențional așa, deși mai corect ar fi să vorbim de ”celelalte” Românii, căci sunt foarte multe feluri de Românii) se arată a fi, în pofida aparentei tăceri, mult mai ”puternică” decît de imaginăm. Și e alcătuită precumpănitor din proiectul reușit al ”omului nou”, care a produs specia mutantului (omul asistat, dependent de stat, fără memorie, fără rădăcini, hrănit pavlovian cu firmiturile tranziției).

Prin urmare, iată ce găsesc necesar: un exercițiu prealabil de luciditate,  înțelegînd Româniile din România. Înțelegere realizată, în primul rînd, cu mijloacele științelor sociale, și nu cu verbul ”liderilor de opinie”, însoțită, mai apoi, de  asumarea faptului că orice schimbare nu se poate face în răspărul României mutante, negînd-o, ignorând-o, disprețuind-o, ci pătrunzîndu-i neputința și drama. Urmat, mai apoi, de o platformă politică alternativă, care să catalizeze resursele de expertiză, speranță și așteptări ale acestei Românii active, pentru o transformare radicală a tuturor Româniilor. Sigur, nu ”profetic”, nu cu ”lideri providențiali”, ci în jurul modelului democrației liberale, cu rîvnă, onestitate, decență. Negreșit, e un proces îndelungat, costisitor, dar acum, la începutul ciclului electoral ar fi cel mai potrivit să fie lansat. Căci baza socială de sprijin pentru un asemenea proiect e mai consistentă ca oricînd în România ultimilor 27 de ani (cu idei, valori, personaje, proiecții, toate maturizate). Altfel, vom rămâne, ca de atîtea ori după 1989, cu cenușa unei emoții. Și atît.

PS: Pentru o minimă ”documentare” de teren, iată un studiu de caz foarte expresiv despre portretul ”celeilalte Românii”:

http://adevarul.ro/news/politica/ura-scindeaza-romania-experimentul-pitesti-varianta-2017-8_58a93bbd5ab6550cb89b827e/index.html

Anunțuri