UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA, FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI PSIHOLOGIE, CATEDRA DE PSIHOLOGIE
și
BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ ”EUGEN TODORAN”

organizează lansarea cărţii ”Româniile din România. Individualism autarhic, tipare valorice transgeneraționale și autism social”, apărută la Editura Universității de Vest, Timişoara, 2011.

Volumul va fi prezentat de către Adriana Babeţi, Anca Munteanu și Zoltan Bogahty.

Evenimentul va avea loc în Aula Bibliotecii Centrale Universitare din corpul central al BCUT, joi, 24 martie 2011, ora 17.00.

Vă aștept cu drag.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Conținutul copertei 4:

Refuzînd lectura omogenizatoare de factură etnopsihologică de început de secol XX și accentuînd ideea de eterogenitate identitară, cartea propune o abordare care să ne ajute să înțelegem mai bine ce rămîne dincolo de ceea ce pare a fi marea schimbare din noi¸ în urma radicalelor mutații petrecute în lumea social-politică din afara noastră. Resemantizînd trei seturi de concepte operaționale care ilustrează deschiderile noastre implicite față de noi înșine și destinul nostru colectiv – individualismul autarhic, transferurile valorice transgeneraționale și autismul social ¬– lucrarea pledează tocmai pentru nevoia de ieșire din autarhism, inerție și ”fuga de istorie”. De asemenea, îngemănarea unor instantanee de cunoaștere succesive nu înfățișează doar ”povestea” Banatului din anii postdecembriști, ci poate constitui un punct de plecare pentru lecturi critice similare în alte regiuni ale țării. Deși aparent analiza coboară doar într-una din Româniile posibile, multe din registrele explorate depășesc aria strict regională și pot mărturisi despre locul în care a ajuns România contemporană, sugerînd totodată ceea ce se (mai) poate face pentru a ieși din impasul identitar pe care îl resimțim atît de apăsător.
Punîndu-ne, cu mijloacele științelor sociale, oglinzile în față, asumîndu-ne și integrîndu-ne ceea ce ”descoperim” în aceste tipare de retractilitate, dezangajare și duplicitate expresivă, se impune să reclădim ”ceea ce suntem”, (re)învățînd să fim cu adevărat împreună, în jurul unui bine comunitar mai larg decît simplul nostru aranjament biografic.

Alin Gavreliuc